duminică, 20 august 2017

Simbolism modernism

Văd umbre care mă inspiră să scriu despre nopțile în care valurile conștiinței au prins aripi și ca niște îngeri loviți, au căzut.
Înmărumurită de momentul prezent, ascult, fără să gesticulez, cuvintele care cad surde pe lângă mine.
În mod paradoxal, metaforele mă ajută să exprim un amalgam care nu are margini.
La fel cum simbolismul din diferitele poezii exprimă haosul minții la care poeții au fost supuși,așa fiecare literă reprezintă abisul propriei mele persoane.
Scrijelesc cu sânge când cerneala mi s-a oprit,  un fel de tablou a lui Arghezi, ,,Flori de mucigai”, uitate în treacăt pe noptieră.Nu aș ști să explic în detaliu modul în care demonii din mine valsează de fiecare dată când,cuprinsă, de imaginația mea fără margini, cad muta.
Nu se mai numește ,, c r e a ț i e ” demult.
Am pierdut firul.
Mă opresc.
E nevoie să mă trezesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu