Postări

Se afișează postări din decembrie, 2015

Poem fără sens

Mi-e dor de mine -  De cine eram. Cine eram? Ce mi-aș fi dorit. Oamenii mă sugrumă. Am nevoie de liniște. E paranoic, e nimic.

Cosmos în cuvinte (3)

Imagine
- Îți voi lua fiecare cuvânt și îl voi răstălmăci; Nu îți vei mai aduce aminte ce ai spus pentru că le voi fi dat altă formă. Cuvintele sunt,în esență, Universul meu. Și le folosesc drept armă. Uneori împung, uneori sunt aspre, uneori mângâie. Azi, sunt neutre. - 

Cosmos în cuvinte (2)

Imagine
Când i-am spus că nu va ajunge să mă cunoască vreodată, a zâmbit. Mă jucam fără să pretind nimic și era aproape ancestral. Îmi plăcea să cred că suntem niște păpuși cu sfori. Însă eu trăgeam sforile. Și le-am rupt. Și nu vreau să înlocuiesc nimic pentru că e mai bine fad, gol, netrebnic, fără viață. Astazi sunt Sonnja și cerul e superficial.Stelele nu au ieșit și luna nu îmi spune nimic. E liniște de mormânt, ascult cerul trist.

Cosmos în cuvinte (1)

Imagine
"Vezi tu..." - Mi-a spus; "Oamenii îmi înăbușă existența. E atât de greu să le explic că eu sunt o contradicție, ca eu trăiesc răvășită , ca viața mea e în dezordine și că tocmai asta face parte din mine. Și că dezordinea este , de fapt, ordinea mea. E greu să îi mulțumești, și chiar nu îmi doresc. Am alte aspirații.  Dar cum aș putea să le spun? Sunt făcută să scriu, să privesc, să simt, să public... Ei vor să mă îmbrac în alb zi de zi și să salvez vieți. Eu nu sunt așa.  Eu vreau să fiu liberă, așa sunt contradicțiile. Libere. De prejudecăți. De așteptări. Nu sunt niciodată aceeași. Într-unele zile sunt Diana. În altele, Sonnja. Apoi, Maia. Uneori Mirimah, alteori Meredith sau chiar Toprak - pentru ca miroase a libertate." 

Pasaj din trecut ( un fel de început neterminat)

Imagine
Papilele gustative îmi sunt amorțite. Simt aroma cafelei ce se odihnește în cană, pe blatul din bucătărie. Aud picăturile cum cad în chiuvetă.Iar au prins demonii mei viață și din nou, e momentul în care tu nu ești aici să-i liniștești. Simțurile îmi sunt paralizate. În liniștea oarbă se joacă ale mele trăiri. Aș fi putut să te strig, să te chem, să mi te doresc. Te-am păstrat la distanță. Am fost nevoită să mă plictisesc de tine tocmai în momentul în care te decisesei să te apropii de mine.