Concludente aferente trăirilor precedente
Sunt de obicei momentele trecute în sine de care îmi e cel mai dor.Și de felul în care poezia mea prelucra prezentul. Și astfel, regăsirea mea în prezent care în prealabil se derula concomitent cu trecutul. Dualitatea s-a izbăvit notoriu, lăsând în mine concludente aferente trăirilor precedente, ne mai știind unde mă aflu și totuși trecând prin tot ca și invizibilă. Nu am fost nimic din ce și-a dorit și astfel am început să mă transform. M-am transformat până când, picătură cu picătură, care curgea din mine, am devenit nevăzută. M-am făcut mică, mică, mică... Și acolo am luat sfârșit. Eu am luat sfârșit. Și momentele mele trecute. M-am făcut mică și m-am închis în ele.