Concludente aferente trăirilor precedente

Sunt de obicei momentele trecute în sine de care îmi e cel mai dor.Și de felul în care poezia mea prelucra prezentul. Și astfel, regăsirea mea în prezent care în prealabil se derula concomitent cu trecutul. Dualitatea s-a izbăvit notoriu, lăsând în mine concludente aferente trăirilor precedente, ne mai știind unde mă aflu și totuși trecând prin tot ca și invizibilă.
Nu am fost nimic din ce și-a dorit și astfel am început să mă transform.
M-am transformat până când, picătură cu picătură, care curgea din mine, am devenit nevăzută. 
M-am făcut mică, mică, mică...
Și acolo am luat sfârșit.
Eu am luat sfârșit.
Și momentele mele trecute.
M-am făcut mică și m-am închis în ele.



Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tu mi-erai omul legat de a mea fire

Între două priviri și o atingere

Me, myself and I in the night