Postări

Se afișează postări din februarie, 2015

La o cafea cu poveste

Imagine
M-am întâlnit cu ea întâmplător într-o cafenea. M-a rugat să o ascult și apoi să-i scriu povestea. Când a început să-mi vorbească, ochii ei au căpătat o strălucire aparte. Mi-a spus: ,, Numele lui începe cu a 12-a literă din alfabet. L-am cunoscut în decembrie și deși era atât de rece, sentimentele mele pentru el erau precum o picătură de cafea fierbinte aruncată în zăpadă.Topeau și întregul și conținutul. Dacă ar fi să mă întrebi pentru ce l-am iubit, ți-aș răspunde simplu: nu știu. Pentru că el nu a fost niciodată obișnuit - nu o spun într-un sens rău. O spun cu toată sinceritatea de care depind. Firea lui, complexă, m-a făcut să-mi pun mereu întrebări în ceea ce mă privește.M-a provocat, m-a făcut să vreau să ies din mine și să mă schimb. Nu știu ce presupunea cu adevărat acea schimbare, dar o voiam. O voiam; voiam să ating pragul perfecțiunii numai pentru a-l mulțumi. Alergam înnebunită de fiecare dată când telefonul îmi suna, sperând că e el. Când,într-adevar, se întâmpla s

Rămân veșnic dimineți de lapte

Imagine
,, Nu puteam admite că o iubesc, dar nici nu puteam nega că nu aș face-o sau că nu urma să o fac. Eram la granița dintre acceptare și refuz. Dacă era să privesc din perspectivă, aș fi văzut-o de fapt în toată amploarea ei. Nu-mi spunea niciodată ,,Nu” și întotdeauna era acolo. Negam, contestam și mă jucam cu ea ori de câte ori aveam ocazia.Nu puteam explica care era cu adevărat motivul. Împroșcam cu noroi în ea pentru că iubeam să o văd cum se reconstituie cu fiecare bucățică.Când își revenea, mă întorceam. Și de fiecare dată îmi spuneam ,,Un crin nu-și pierde puritatea nici dacă e tăvălit prin mocirlă.” Ea, era Crinul meu - pură și dezbrăcată de prejudecăți. Eu - eram mocirla. O tăvăleam prin mine, o abandonam, uitam de ea și apoi o priveam de pe margine cum se curăță de fiecare reziduu. Era frumoasă în toată încercarea ei de a-și îneca fiecare sentiment pentru mine. Cel mai mult îmi plăceau diminețile de lapte - o strigam și își făcea apariția, parcă de fiecare dată fiind mai

"Am pierdut Luna în timp ce colecționam stele."

"Pentru o vreme îndelungată am fost în stare de șoc. Nu am putut înțelege de ce nu-mi mai spunea nimic, de ce nu se mai enerva și mai ales, de ce nu mă mai căuta.Da, asta era ea, dezbrăcată de dezamăgiri și de trecut. Lăsase totul în urmă și tocmai asta urma să facă și cu mine.Mi-am spus că ar fi mai bine să o opresc și apoi am realizat că aș fi făcut o greșală. Ea când pleacă nu se mai uită în urmă. Când decide că e timpul ca povestea să ia sfârșit, taie în carne vie. Probabil și ăsta e unul dintre motivele pentru care am apreciat-o întotdeauna. A susținut cu tărie ce vrea și apoi a luptat pentru acel lucru. Ea, cea din prezent, e dulce și îmi zâmbește mereu. E ceva nou și asta îmi place. E genul pe care o pot manevra ușor. E de ajuns să spun că vreau aia,aia și aia și ea se conformează. Dar e o diferență. Cea din urmă nu-mi cunoaște sufletul ca cea dintâi. Iar pe cea dintâi am pierdut-o în cursa mea disperată de a obține un gust nou. Am pierdut Luna în timp ce colecționam ste

Îți mulțumesc pentru trecut

Imagine
Dacă aș mai avea vreodată ocazia să îți vorbesc, să fim față în față, să ne privim și apoi să ne ascultăm, ți-aș spune că îți mulțumesc.Îți mulțumesc pentru amintiri și pentru că ai trecut prin viața mea.Ai reprezentat o experiență frumoasă, o anumită etapă a trecutului pe care mi-o voi aminti mereu zâmbind.Am înțeles târziu că noi de de fapt am reprezentat un timp impersonal.Ne-am aflat la granița dintre trecut și viitor, tu- prins în trecutul meu, eu – ancorându-mă în viitor.Ți-aș spune că îți mulțumesc pentru experință.Am avut multe de învățat. De asemenea, lăsând amintirile la o parte, aș vrea cel mai mult să-ți mulțumesc pentru trăiri. Niciodată, până în momentul în care te-am cunoscut, nu am simțit că trăiesc la intensitatea aia.Mi-am simțit inima zdrobindu-mi pieptul cu bătăile nebune.Mi-am simțit sângele pulsându-mi,venele zbătându-se și respirația scăzând la auzul vocii tale.Am simțit o fericire dulce-acrișoară, am plâns, nu te-am înțeles ca mai apoi, a doua zi, să mă tre