Jurnalul unei flori de mai

E un joc de priviri antrenant. Te asimliez în detaliu. Îți conturez cu privirea fiecare centimetru în timp ce îmi vorbești. Da, îmi vorbești. Pentru că te-am rugat să nu taci. Mă învălui în cuvintele care obișnuiau să îmi fie scut cândva. Pierd firul pentru o secundă și mă asociez ție. Pornesc în lumea mea, te las deoparte. Amețitor, parfumul tău îmi zguduie esența. Îmi vorbești. Încă o faci. Însă eu nu de cuvintele tale aveam nevoie. În mod paradoxal, niciodată nu m-am potrivit cu mine. Aveam nevoie să vorbesc eu. Să spun totul. Să-mi dezbrac ființa în detaliu, să obturez căile necunoscutului.Aveam nevoie să ies din vechea eu. El m-a facut să renunț la comoara mea - cel mai de preț lucru pe care îl aveam - Tu- mă înveți din nou să țin stiloul în mână.

O să uităm de timp, De ani, de veacuri. O să ne amintim ce ar fi putut să fie; Când totul va fi de fapt o reverie. Și am să te ascult, Mută fiind de necuvinte. Cu mintea zdrobindu-mi artera Și sfâșiindu-mi esența. Am căzut. Bolnavă de trecut mă afund în trăiri. Cuget. Mă opresc.

Așa valsăm printre trăiri. Aș putea să ți-o ofer pe Diana drept ofrandă, însă Diana e Oglinda mea, iar eu, Oglinda ta.Și acum mi-ai spune ca Diana ar putea fi totuși și a ta. Dar nu e. Pentru că Diana e clădită aici și Diana simte prin mine.  Alter ego,Diana, Alter e-g-o.