duminică, 12 martie 2017

Necugetări oarbe

Dacă aș putea să mă evapor
Și cumva să îmi neutralizez esența,
În cele din urmă, cugetarea mi s-ar opri.

Simt în mine un vid imens,
Conturat de doi oameni în care m-am aruncat orbește
Cu încredere și sentimente.
Dramatism dus la extrem sau poate...
Poate neștiință și iluzii.
Deziluzionez prezentul pentru că nu reușesc să mă regăsesc.
Mă dizolv în amintiri
Necugetate de trăiri.
Mă sting și las totul să mă topească
Ca și o lumânare arsă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu