Preponderent spre eșec

Vorbind în epitete și metafore despre trecut - nu merge. Căutând însă cu ardoare acel ceva care să usture și să o mă facă să strălucesc prin fiecare terminație nervoasă, da. Vorbind paradoxal și totuși tăcând, înșirându-mi astfel multitudinea de cuvinte acrșioare ce mi se odihnesc pe vârful limbii. Văzându-te, astfel, trec prin tine. Îți iau energia și fug pentru că nu am o continuitate și poate, doar poate, totuși, mă repet. Vorbesc aleatoriu, în timp ce am dat drumu la demoni și valsează ambiguu. Jur, cuvintele mi se răstălmăcesc. Puterea cuvântului o dețin alene.Anevoie și tot ce începe cu „A”. îmi place așa. Aș putea, în spatele acestei Șarade, care nici măcar nu o ilustrează pe Hepburn, să îl schițez pe el atent. Aș putea. Dar sunt nevoită să mă plictisesc înainte de a începe pentru că sunt bipolară - vechea și totuși noua problemă- plec înainte să te hotărăști. Nu am timp. Închei.