06.10.2015

O să uităm de timp,
De ani, de veacuri.
O să ne amintim ce ar fi putut să fie;
Când totul va fi de fapt o reverie.

Și am să te ascult,
Mută fiind de necuvinte.
Cu mintea zdrobindu-mi artera
Și sfâșiindu-mi esența.

Am căzut.
Bolnavă de trecut mă afund în trăiri.
Cuget.
Mă opresc.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Între două priviri și o atingere

Tu mi-erai omul legat de a mea fire

Me, myself and I in the night