Nu am timp,nu am zile,nu am momente



I-am îmbrățișat pe toți și apoi i-am sărutat pe obraz. I-am luat de mână și i-am invitat să trăiască astăzi cu mine. Le-am dăruit zâmbetele și recunoștința mea, sperând că în acest fel le voi colora sufletele. Am vrut să împart cu lumea ceea ce lumea nu împărțise cu mine până acum - puterea momentului, dorința prezentului fără o susceptibilitate anume, fără rețineți. Le-am spus: Hai să trăim!  Azi,  acum. Eu nu am timp, nu am zile, nu am momente. Am un "acum" și o geantă plină cu ale mele vise. Și astfel, în fiecare dimineață,  pe buze, îmi tremură o întrebare: Și dacă azi ar fi ultima ta zi, ai încheia totul împăcată?
Și totuși,  dacă astăzi ar fi ultima ta zi? Ai lăsa totul așa cum ai fi vrut? Ai trăit totul așa cum ți-ai dorit? Ai spus "te iubesc" și "iarta-mă" de câte ori ai simțit? Ai ascultat melodia ta preferată,  cu adevărat, încercând sa îi guști versurile? Cine ai fi fost astăzi,  dacă astăzi ar fi fost ultima ta zi?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Tu mi-erai omul legat de a mea fire

Între două priviri și o atingere

Me, myself and I in the night