sâmbătă, 1 august 2015

Tot binele din lume pentru un om care cândva era propriul meu Univers





L-am tăiat. L-am tăiat fără să am nici un fel de remușcare, pentru că simțeam că este o prelungire a eșecului care eram.Devenisem propria reflexie a trecutului meu și părea că tot ceea ce încercam să clădesc te avea ca și scop sau de ce nu, ca destinație.

Până când am hotărât că s-a terminat. Și atunci, am luat foarfeca și mi-am spintecat ultimii 6 ani precum și trecutul care îți scrijelea numele. Era prea îmbâcsit totul și deja căpătase mirosul tău. În momentul în care l-am tăiat, am simțit cum tot trecutul m-a eliberat și cum plămânii mi s-au umplut de aer. Am putut să trag aer adânc în piept și nimic nu mai durea. Străzile nu mai aveau chipul tău și nici măcar nopțile nu îmi mai vorbeau despre tine.

L-am tăiat și am lăsat în urmă toata nenorocirea pe care mi-ai pricinuit-o. Mult timp după aceea, am încercat să scriu. Cuvintele mi se încâlceau, nimic nu avea sens și lucurile din casă îmi deveniseră arme. Loveam și spărgeam în speranța că va dispărea din mine, o dată pentru totdeauna, al tău chip și al tău zâmbet. Te zăream la fiecare gură de aer.

Și într-un final s-a întâmplat.

Schimbarea a pornit din interiorul meu.

Astăzi, îmi mai aduc vag aminte de tine.

Tot binele din lume pentru un om care cândva era propriul meu Univers.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu