Și marea cuvântă

Ascultă marea cum geme învolburată

Cum strigă după aroma pielii înfrânată.

Ascultă al meu ultim strigăt cum se zbate 

Și încearcă să-mi curmi ale mele dorințe toate.

Ascultă cum se luptă valurile

În nebunia de a obține un loc printre ruine.

Ale iubirii sintagme uitate pe plajă;

Pe plaja lunii mai

Când săruturi mi-ai soptit,

Și sarea s-a topit într-un albastru pur

Și sentimentele s-au contopit.

Și-am fugit, luptându-mă cu beatitudinea clipei,

Strigându-ți dorul și defaimându-ți clipa;

Și te-am așteptat la mal,

Și mi-am pierdut râvna.

Și cuvintele m-au îmboldit,

Și sarea m-a împietrit.

Auzi marea?

Valurile se sparg în nori de iubire

Și absența cugetă a nebunie.