sâmbătă, 20 iunie 2015

Și marea cuvântă




Ascultă marea cum geme învolburată
Cum strigă după aroma pielii înfrânată.
Ascultă al meu ultim strigăt cum se zbate 
Și încearcă să-mi curmi ale mele dorințe toate.

Ascultă cum se luptă valurile
În nebunia de a obține un loc printre ruine.
Ale iubirii sintagme uitate pe plajă;
Pe plaja lunii mai
Când săruturi mi-ai soptit,
Și sarea s-a topit într-un albastru pur
Și sentimentele s-au contopit.

Și-am fugit, luptându-mă cu beatitudinea clipei,
Strigându-ți dorul și defaimându-ți clipa;
Și te-am așteptat la mal,
Și mi-am pierdut râvna.
Și cuvintele m-au îmboldit,
Și sarea m-a împietrit.
Auzi marea?
Valurile se sparg în nori de iubire
Și absența cugetă a nebunie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu