sâmbătă, 27 iunie 2015

Deși ți-am scris, n-ai să știi

Păstrez unele amintiri ale trecutului așa cum mi le-ai lăsat - intacte și fără a fi suferit vreun fel de permutare a minții sau a greutății timpului ce a adus cu el mantia declinului sufletesc în care m-am adâncit deunăzi.
Eu tac.
Și prin mine curg vechi tulburări ce îți convertesc numele și-ți amplifică prezența.
Și am așteptat până când ale iubirii lacrimi au secat; și m-aș considera dramatică dacă nu aș ști la ce masacru am fost silită să asist - masacrul propriului eu.
Sună ancestral, însă încă îmi aud sufletul strigând tărăgănat și implorând cruțare. Și văd timpul scurs.
Și-mi aduc aminte că timpul n-are timp,
Astfel, pecetea ce îți purta numele e sub ruinele proprilor amintiri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu