sâmbătă, 14 martie 2015

Tu să-ți cauți fericirea, că eu am găsit-o deja!



Poate că ne apropiaserăm prea mult și aveam nevoie să ne îndepărtăm.Sau poate că niciunul dintre noi nu era pregătit să facă față unui viitor posibil în doi.Poate că nu trebuia să se termine aici, poate că nu trebuia să accept punctul sau poate că trebuia să-ți mai dau o șansă.
Nu spun că nu mă mai gândesc la tine; o fac. Nu ca înainte, nu cu aceași intensitate și nici cu aceași dorință. Mă gândesc la tine ca la un simplu trecător, o persoană-pasager a vieții mele, ceva ce trebuia să se termine cu mult timp în urmă și abia de curând și-a găsit sfârșitul.Am înțeles târziu că nu e o soluție să tragi de o dorință moartă la nesfârșit în speranța că ceva se va schimba sau cel puțin, va fi ca altădată.
Noi - am fost extrema celuilalt.Ne-am aflat mereu în contradicție și niciodată nu am vrut să ne privim cu adevărat pentru a ne recunoaște adevărul. Când, ultima dată, am vrut să vin, mi-ai dat lovitura de grație.Și eu ce am făcut?Am preferat să tac și să te las în pace. Pentru că îmi irosisem toate cuvintele, și sentimentele mi le secasem în încercarea mea nebună de a-ți demonstra ție ceva ce tu nu îți doreai.Știu că m-ai subestimat întodeauna, încă de la început, crezând că de fiecare dată voi fi aici, așteptându-te și investindu-mi anii și sentimentele în tine.Te-ai înșelat. Până și cele mai blânde inimi au limitele lor. Nu contest că nu te-aș fi putut aștepta dacă îmi demonstrai că sunt o prioritate - și nu o opțiune. Tu nu ai înțeles că eu nu mă joc, tu nu ai înțeles că eu nu sunt un ,,poate”, ci o certitudine.Și sunt fericită, că mi-am consumat toate trăirile încă din ultimul moment, că ți-am sorbit fiecare cuvânt și că am pus stop. Cadavrul trecutului nostru începuse să se descompună și o dată cu el, chiar și eu. Și atunci am plecat. Și tu nu m-ai lăsat, m-ai tras înapoi, m-ai strigat. M-am făcut că nu te mai aud, deși aș fi vrut să mă întorc sau să rămân pe loc în speranța că vei înainta tu.Am închis ușa sufletului cu lacătul și te-am lăsat pe partea opusă. Nu mi-am mai putut permite să am în viața mea un om care e lipsit de sensibilitate și sinceritate. Cuvintele tale au trecut pe lângă mine. Acum, în ultimul ceas, nu pot să-ți spun decât că îți doresc tot binele din lume și sper ca cineva să vadă fărâma aceea de bine din tine,să o lustruiască și să iasă la lumină tot ce e frumos.
Dacă vrei cu adevărat să-mi faci un bine, stai departe de mine de data asta. Nu mi-a plăcut niciodată să fiu pusă în situația în care să fiu nevoită să ignor oamenii.
Tu să-ți cauți fericirea, că eu am găsit-o deja!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu