Cât te-am iubit

Pentru fiecare moment în care mă îndepărtezi,există un moment în care mă vrei înapoi.Sau mă întorci.Și atunci mă găsesc obligată să te accept, pentru că persiști negreșit în suflet.Și ne luptăm unul cu altul și ducem lupte mute.Tu uneori dispari.Eu rămân goală și nu știu ce ar trebui să fac în continuare. Astfel, încep să mă obișnuiesc cu absența ta.Nu te mai caut și rana provocată de dor e aproape cauterizată.
Și apoi, apari din nou.
Și o luăm de la capăt.
Doar că ceea ce omiți tu mereu, sau poate că nu vrei să accepți, e faptul că de fiecare dată pierzi câte un gram din mine. Și te-am iubit. Doamne, ce te-am mai iubit. Aș fi fost în stare să mut munții și luna să o înec în mare. Aș fi luptat pentru tine și te-aș fi așteptat, ți-aș fi curățat rănile și ți-aș fi fost chiar și pansament, numai ca la sfârșit să-ți obțin zâmbetul.Și nu ai înțeles că eu nu de cuvinte am nevoie, ci de tine. Și uite așa a ajuns să se stingă tot, să mocnească flacără până când a mai rămas doar o fâșie care pâlpâie. Și nici măcar dorul nu mai e pregnant.Și lipsa ta a devenit obișnuință.Pentru că degeaba am vrut să-ți ofer eu totul dacă tu nu ești dispus să primești. Și mai ales, degeaba am vrut să-ți fiu lumină dacă ție îți place negura. Și te înțeleg și nu am nici cea mai mică remușcare legată de asta. Te sun pentru că vreau să știu că ești bine, ca-n vremurile bune. Dar vezi tu, de data asta e diferit față de acele vremuri. De data asta nici măcar reproșurile nu mai au rezonanță și cuvintele cad mute. Nu-mi mai doresc de la tine nimic.
Am înțeles, dragul meu.
La naiba, chiar am înțeles într-un final că nu poți oferi la nesfârșit, nu poți fi pansament o veșnicie și nu poți zâmbi doar pentru a-i face celuilalt pe plac.Pentru că vin anumite momente, când te trezești singur. Și poate și eu aș fi avut nevoie de tine. Doar că nevoile mele,spre deosebire de ale tale, nu s-au făcut auzite. Și când te-am strigat ai avut grijă să-ți astupi urechile. Nu știu dacă mai merge așa. Pentru că oricât ți-aș oferi, oricât nu aș pretinde nimic în schimb, egoismul tău mă seacă. Dacă ar fi să-ți mulțumesc pentru ceva, ți-aș mulțumi pentru schimbare. N-ai idee cât m-ai putut schimba, n-ai idee cât de rece și calculată m-ai făcut să devin.
O să mai auzim unul de altul, în fiecare iarnă.