Rupturi fără continuitate

Îmi blochezi cuvintele de fiecare dată când încerc să te citesc. Nu știu să am răbdare, răbdarea mă provoacă să fiu nestăpânită.Totul îmi aruncă pasiunile în foc și amploarea momentului prinde culoare.Dacă mi-ai asculta delirurile, oare cum te-ai simți?Asta e cheia.
Tu nu asculți. Tu te grăbești să corectezi timpul.Timpul se înfurie, tu rămâi pe loc.
Culorile stau aruncate pe coala sufletului. Dacă te-aș ruga să mă portretizezi? Ai reuși? Cuvintele fug de tine. Imaginile sunt neclare.Graba ta alungă calmitatea timpului din ecuație. Noi suntem o ecuație, dar care noi?
Te-am pierdut cu mult timp în urmă, în încercarea mea nebună de a mă stăpâni.Cât de diferiți suntem...Și totuși, îmi încântai coardele sufletului atât de lin.Ce-ai spune de o revedere?Malul lacului e neatins.Urmele tale au rămas întipărite, iar Pământul provoacă. Crezi că dacă aș continua am ajunge la un compromis, împreună? Probabil ne-am stinge.Ne-am stinge ușor, înecați de trecerea timpului.
Scriu mult despre timp.Scriu mult fără continuitate. Ai observat?Nu-mi place.Pur și simplu, nu-mi place. Să mă joc mereu cu mintea ta a fost întotdeauna un deliciu.
S-a terminat.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Între două priviri și o atingere

Tu mi-erai omul legat de a mea fire

Me, myself and I in the night