,, În viață nu conteză câte lovituri dai.Contează cât de multe lovituri poți încasa și să continui, câte poți îndura și să continui să înaintezi.Asta e viața! ”
Între două priviri și o atingere
I-am spus că cel mai des voi fi un dezastru, un dezastru în formă de lună, stele, soare și curcubeul despre care obișnuiesc să îi vorbesc. El mi-a zâmbit, atât de frumos, atât de liniștit și fără aș schimba privirea, m-a ascultat cu atenție. Cu o atenție de nebănuit, cu o atenție frenetică, de parcă între privirea mea și a lui ne întâmplam doar noi doi și nimic altceva.Și l-am alintat și cu Universul și când i-am atins palmele, i-am coborât steluța mea în mâini și insuflețirea mea am luat-o și am pus-o pe buzele lui pentru că mi-am dorit să o înghită și astfel, în cele din urmă, să exist la el în piept.Nu știu în ce măsura am reușit să exist în pieptul lui, dar în mod mefient relevanța subiectului se pierde.I-am spus că pentru zilele ploioase am adunat într-un borcan toate razele de soare pentru a le împrăștia în jurul lui. Mi-amintesc, cu ceva timp în urmă, pierdusem borcanul, însă am reușit să strâng în fiecare zi raze de soare datorită zambetelor pe care el mi le-a furat.Îmi vo
Comentarii
Trimiteți un comentariu