joi, 18 decembrie 2014

Domină și predomină



În fiecare dimineață se trezește și își aranjează durerile grațios.Pășește spre bucătărie, încinge ibricul și cafeaua fierbe.Aroma o învăluie într-o mulțime de senzații.Se așează, răsfoiește jurnalul și savurează cafeaua.Halatul îi mângâie trupul.
Se îndreaptă către oglindă. Se oprește pentru o secundă, își studiază imperfecțiunile, apoi începe prin a-și contura buzele.Zâmbește discret, scoate rujul roșu și creionează.Reflectează asupra ei. E alta.Și ea știe. Mereu rujul roșu a făcut minuni.Abordează privirea rece, gesturile absente, și pleacă. În drum spre lume se privește atentă. Își spune că a făcut o treabă bună, și în sinea ei pășește încrezătoare.Din momentul în care trece de pragul ușii știe că hienele sunt la fiecare colț.Se transformă într-o tigroaică veritabilă și își exersează mersul prin mulțime.Grația o caracterizează.Sufletul îi urlă a durere și aproape i se descompune. Ea zâmbește și salută delicat.În subconștientul ei râde.
,, La dracu, voi nu veți ști niciodată ce mă neliniștește.Nu veți ști nici măcar de câte ori mi s-a uscat rimelul pe obraji și nici când am simțit că sufletul mi se scurge.Tot ceea ce veți vedea va fi ceea ce vreau eu. Mă conduc după propriile principii și n-am de gând să permit cuiva,vreodată să insulte asta.” 
Rostise în sinea ei.
Pașii o conduc prin pluralitate iar oamenii întorc capul în urma ei. Parfumul îi rămâne pe buzele tuturor, iar privirea îngheață instincte.
,,Puterea.Controlul.Cât am mai muncit la aceste două lucruri. Zile și nopți mi-am impus, mi-am reproșat, m-am renegat.
Controlul și cheia erau la mine.
Cât timp mi-a luat să mă regăsesc și să realizez că nimeni,în afară de mine, nu mă poate conduce?
M-am născut să domin.”
Ultima propoziție fiind pronunțată cu rezonanță.
,,Mă scuzați,domnișoară?Ați spus ceva?” - Întreabă un domn.
,,Da, să vă duceți la dracu! ”


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu