sâmbătă, 15 noiembrie 2014

Echilibrul din obsesiv





Mi-ai fost echilibru dulce. Apoi instabilitate. N-ai înțeles că eu nu am timp. Nu ai vrut să accepți că pentru mine ziua de mâine nu există.Nu știu ce înseamnă ,,mâine”, eu am doar azi.Obsesiv mă agăț de lacrimile mele,sunt aici.Te-am privit cu ochii mari. Mi-ai evitat privirea. Aș fi vrut să-ți vorbesc mai mult; timpul m-a condamnat.Energia moartă mocnește în mine ca o țigară aproape stinsă. Îmi aparțin mie;după lupte întregi, duse fără voia sufletului meu,cad în abis și sufletul mi se stinge. Cuvintele tale îmi trec pe lângă timpan iar aerul rece îmi lovește obrajii. Te-am lăsat în urmă acum.Războiul cu tine a luat sfârșit,știi de ce? Pentru că am obosit.Totul era pentru tine.Dar astăzi, nici măcar timp pentru mine nu mai am.Pentru că timpul meu mi-a fost luat.Puțin câte puțin. Mai am câteva fărâme și încerc să mă bucur de ultimele lucruri. Nu știu în ce mod aș mai putea să-ți vorbesc.Cuvintele mi le-am folosit toate. Și am pierdut. Am pierdut lupta cu mine. Mă privesc dintr-un colț sfioasă și nu pot să articulez silabe.Am știut că în momentul în care mână ți-a căzut din a mea, totul a luat sfârșit. Pentru tine a fost un joc, un joc de genul ,,să mă vrei și să nu mă ai”. E prea târziu acum. Iar eu,eu... prea departe.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu