vineri, 3 octombrie 2014

E rece

Uite, vezi? Așa mi se întâmplă de fiecare dată când ei fac asta. Mă regăsesc în brațele tale, încărcându-mă cu energie.Ei nu înțeleg, dar eu scriu despre tine de parcă tu ai întelege.Și n-are haz și nu e nici măcar nostim, pentru că tu nu știi.Iar eu...eu sunt prea eu ca să-ți spun.
Uneori am impresia că orgoliul îmi curge prin vene și abia dacă îl pot stăpâni.Dar tu ai înțelege.Nu ai spune nimic și m-ai lua în brațe.Știi ce dor îmi e de parfumul tău? Lumea asta e atât de rea și e doar cineva care seamănă cu tine.Dar nu ești tu și asta mă oprește.E rece și nu e nimeni să mă încălzească cum o făceai tu. Frunzele cad și se împrăștie... și iar cad.Și eu sunt la fel.Am învățat să mă mai controlez de curând.Știi tu... e greu cu trăirile astea. Uneori, aproape că dau cu mine de pământ. Dar e în regulă, cu fiecare dată e mai bine.
Ți-am spus vreodată că atunci când mi-e dor de tine, ascult melodia pe care mi-ai dat-o tu?Când mă simt tristă  totul în jur rostește numele tău.Nu mai e cale de întoarcere și nici eu nu știu dacă aș mai putea... Ce lipsite de viață par romanele mele despre tine.Nu mai beau cafea și aproape că nici frigul nu mă mai încălzește.Te poți liniști.Mereu te nelinișteai că beau cafea și niciodată nu-ți plăcea să mă îmbrac sumar. Acum, iubesc diminețile.Sunt calme.
Mi-e dor de râsul tău. Și să mă tachinezi... Toamna asta e rece.Și eu mă simt atât de singură.
Din nou au făcut asta, tu nu ești aici și e și mai greu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu