Renascentist

Viața e o succesiune de momente. Te plimbă adesea pe străzi, ca mai apoi să te prindă într-un colț și să-ți reteze ultima urmă de speranță. Țipi și te zbați. Și uneori vrei chiar să renunți.Dar sții că orice ar fi, ești între două lumi. Ești între ceea ce ai fost și ceea ce vrei să devii. Te doare. Dar nu renunți. Nu renunți pentru că știi că cea mai dulce victorie e în urma unui război purtat cu tine.
Te vindeci ușor. Îți clădești în detaliu fiecare speranță.Vrei ceva nou. Ești înnebunit după nou.Pentru că nu te mai poți întoarce la vechi. La lacrimi uscate, la speranțe zbuciumate. Privești altfel noul apus de soare și răsăritul îl instigi în suflet. Îl instigi, pentru că odată cu el, renaști și tu. Aș fi penibilă dacă aș susține că în orice secundă există un nou început.Nu voi spune asta. Voi spune că, în viziunea mea, un nou început e atunci când simți. Nu contează dacă e mâine, dacă este peste două săptămâni sau chiar ani. Contează să fie. Contează să nu-ți permiți să te aplatizezi în trecut. Fii prezentul. Sau chiar viitorul.De ce să-ți dorești ceva ce ai avut dacă a trecut? A trecut. Asta ar trebui să te ducă cu gândul la faptul că nu se mai potrivește cu ceea ce ești sau ceea ce vrei să devii.Corect? Așează-te la o cănuță de ceai.Trage-ți sufletul. Privește dincolo de prejudecăți sau de așteptările celorilalți.Cine ești?Ce vrei să fii?
Consideră timpul trecut inapt pentru prezent.
Am renunțat de atâtea ori pentru că nu știam cine sunt. Sau dacă îmi doresc anumite lucruri. Poate mi-a părut rău sau poate aș fi vrut să fac să fie altcumva. Cu ce m-a ajutat? Cu nimic. Când simți ceva, doar fă-o.Nu te întreba dacă e bine, dacă e corect, dacă e momentul potrivit sau timpul să renunți.Doar alege-ți un moment și fă-l potrivit. Fă-o pentru tine.Nu te gândi la ce ar spune ceilalți.E mai important ce crezi tu.
Dorește-ți să-ți dorești.