Un fel de ea prin ochii unui fel de el

” I-am spus că îmi place să o văd așa: dezbrăcată de orice sentiment, să o văd în habitatul ei natural, așa cu genele ude și cu lacrimile în bărbie. I-am demonstrat de atâtea ori că femeie o face zambetul ei sincer și i-am amintit mereu că întotdeauna trebuie să facă ce simte. Mi-aș fi dorit să fiu fumul de țigară care îl trage în piept și apoi să fiu ținut în mâinile ei fine. Aș fi vrut să mă îmbăt cu parfumul ei ce miroase a primăvară. Mi-ar fi plăcut să am curajul să o citesc cu atenție în de-aproape. Dacă s-ar fi oprit o clipă în loc, i-aș fi presat buzele și m-aș fi jucat cu părul ei. Iar ea, ea oare ce ar fi făcut? Îmi place să-i citesc limbajul trupului. Dar totodată, e atât de întortochiat…Aș lipi-o de zid și i-aș mușca clavicula stângă. Nu m-aș opri decât atunci când m-ar trage de păr. Aș lăsa-o să mă mistuiască, să mă plămădesc odată cu parfumul ei. Ochii ei îmi vorbesc, asta știu sigur. Dar o urăsc când mă face să mă port prostește ca mai apoi să râdă în hohote de mine.

Dar chiar și cu toate astea… o vreau doar pentru mine.”