Iubirea față de sine

Când am plecat am trântit tare ușa. Am trântit-o pentru că m-am gândit în încercarea mea disperată de a sparge geamurile sufletului că dacă voi reacționa așa, îți vei da și tu seama cât de tare m-a durut. Dar ușa aceea trântită nu a făcut altceva decât să aducă situație un aer delăsător, ca și cum niciodată nu s-ar fi întâmplat nimic. Atunci am înțeles că nu poți ține cu forța lângă tine oameni care nu sunt în armonie cu sentimentele tale oricât de mult i-ai iubi tu, pentru că în primul rând nu este corect față de ei și în al doilea rând, dacă cineva pleacă, altcineva trebuie să ajungă.


Să ne agățăm intodeauna de trecut nu duce spre un drum sigur. De cele mai multe ori ne va lovi pe la spate fără pic de remușcări și ne va face să ne simțim pierduți în propriile sentimente.Atunci reacționăm cel mai impulsiv pentru că nu știm ce se va întâmpla în continuare iar sufletul nostru blamează orice scăpare,orice control, orice urmă de speranțe spre un mai bine. Tot ce îți rămâne de făcut este să ridici capul sus,să îți aduci aminte cine ești și să o iei de la capăt.Pentru majoritatea persoanelor pare un clișeu, dar pentru oamenii care vor cu adevărat să lupte și cred în ei va exista intodeauna speranța vie și gândul că ” Pot.Știu cine sunt.”; se vor ridica și după cele mai crunte încercări chiar dacă asta presupune să stea numai în genunchi.Când plângi, o lume întreagă merge înainte dar respirația ta se oprește pentru o secundă pentru a te face pe tine să încetezi din gândit.Iar atunci când tu încetezi din gândit lumea de fapt se oprește și asta pentru că o faci tu. Și totuși, mă gândesc cu tristețe.. când un om spune că nu mai poate și nu se simte bine doar pentru că nu găsește o persoană care să-l poată iubi, asta ce înseamnă?Din punctul meu de vedere e doar un mizerabil stupefiant, o proastă încercare de a încerca să îți găsești existența în cineva. Ceea ce ești, ești doar pentru tine și datorită sentimentelor, faptelor și daților în care ai pus stop pentru a-ți fi mai bine. Să lași persoanele să te definească te-ar putea duce în pragul falimentului sufletesc.Când tu pretinzi iubire din partea celorlalți, uiți de fapt să te iubești pe tine, uiți ce om minunat ești și uiți că înainte că ei să apară tu te-ai clădit singur într-o mie și una de încercări disperate de a rămâne în picioare.


Nu e o soluție să ne agățăm de oameni ce rămân indiferenți la trăirile și sentimentele noastre doar din nevoia disperată de a avea pe cineva alături. Înainte să pretinzi că vrei pe cineva alături, învață să te iubești și să fii complet tu cu tine. Deja când cauți iubirea în altă parte ceva e total în neregulă cu tine. Relațiile și iubirea sunt doar plăcerea de a-ți duce viața frumos alături de un suflet care simți că te completează, dar nu te face să trăiești.Dacă trăiești azi, trăiești doar datorită ție.Să-ți pui toată existența într-o persoană te poate duce fără doar și poate în pragul falimentului sufletesc și chiar mental.


Construiește-te singur și speră la un viitor pentru că e omenesc. Și învață să te iubești pentru că puterea e în tine și în zâmbetul pe care ți-l oferi, nu în frimiturile de iubire aruncate de ceilalți. Oamenii nu te vor iubi intodeauna conform așteptărilor tale, și atunci?Atunci ce faci? Îți renegi existența? Nu, înveți cine ești, înveți să te iubești și continui tu cu tine, în armonie. Încetează să mai fii cine era și transformă-te în cine ești.