Femeia – Muza interminabilă a Universului

O văd peste tot, mai precis în fiecare zi.Obișnuiește să-și poarte durerile precum pantofii cu toc, tot ceea ce vezi e doar grație și frumusețe. Dimineața lasă razele soarelui să se joace în părul ei șaten iar picurii de lumină i se așează armonios pe piept. Miroase a trandafirii și a speranță. Are întodeauna aerul unei tinere, maturitatea unei doamne și grația unei martire. Își unduiește corpul în fiecare zi iar parfumul îi este nelipsit. Miroase a ploaie, a zâmbet, a dorința din ochii celorlalți de a o atinge. Provoacă agonie și e plină de exuberanță. Când își prinde părul într-un coc fin, gâtul îi rămâne la vedere scoțând în evidență fragilitatea incontestabilă.Vorbește puțin dar privește mult. Aplaudă în tăcere si iubește marea. Într-un colț de suflet este el. Doar al ei, o prezență masculină invăluită în magia adolescentină. Gândurile sunt nevăzute, grația acaparează aparențele iar parfumul te îmbată..

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Între două priviri și o atingere

Tu mi-erai omul legat de a mea fire

Me, myself and I in the night