E mult prea mult în mult

-
E mult prea mult în mult
Care devine o multitudine de mult
Ce se pierde în atât de multe,
Făcute și vorbite
Nefiind concise;
Abstracte și uitate
Ce mă fac să mă îndepărtez de toate.
Uit și revin,
Declar și mă abțin,
Arunc în dorința de uitare 
Oameni și nepăsare.
De timp învăluiți concret și apoi indiscret
De fapte nebănuite,
La gramaj învăluite
Incoerență și amplitudine
Mă declar prea mult în această multiudine.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Dedicat tie

-
 Nu isi mai aducea aminte cata vreme a stat intinsa pe podeaua rece din marmura, simtindu-si corpul anesteziat si trecand pe langa ea toate sunetele. Auzea, in graba, parca sfaramandu-se de podea picaturile de ploaie ce se grabeau sa curga din cer, parca prea aievea si totusi neincetat. Isi simtea tot corpul amortit si trairile incetau sa apara, pe masura ce pasi repezi se auzeau din departare. Era ca si cum toata fiinta ei era prinsa intr-un joc murdar ar vechilor trairi si nimic nu avea sens. Auzea vocile din jurul ei si totusi nu putea concepe nimic.Buzele i se uscasera de la cuvintele ce pareau ca se rostogolsesc ca un vartej si se inghesuie sa apara. Pierduse. Realiza ca pentru prima oara pierduse si nu se mai putea ridica.De data asta era diferit pentru ca desi percepea tot ce se intampla in jurul ei, gesturile si miscarile ii erau moarte.Ii vedea pe toti, ii simtea, ii auzea, dar nu ii putea atinge. Nestramutata de amintiri paria neincetat pe vechile trairi. Considera ca un ...
Citiți mai multe

Zmeul

-
Imagine
Aud picurând în partea dreaptă stropi de cafea ce îmi zdruncină conștiința.Încerc din răsputeri să asimilez totul și să creez o simetrie între ceea ce sunt, ceea ce gândesc și ceea ce vreau să exprim.Dar uneori se creează, mai degrabă, un paradox superficial și ajung să înșir cuvintele precum o pecetă măsluită de timp. Mă repet de atâtea ori, pentru că, în ceea ce mă privește, nu am o continuitate. E ca și cum asta a devenit fraza zilei. Și totuși. Si totuși scriu de parcă îmi oferă puteri de a mă transpune și a ajunge în timp. În timp, unde vreau, unde simt, unde coiincid cu trăirile. Nu am oprire pentru că mi-am dăruit ultimul dram de speranță Zmeului. Zmeul meu, care zbura de fiecare dată când eram mică.Galben și conturând o asimetrie perfectă. Oamenii mi-au zis că sunt nebună, că trecutul își are locul undeva, prezentul altundeva și viitorul, viitorul - pe undeva, pe aici.Mi-au spus că duc în mine o încărcătură de sentimente și emoții, pe care ,poate, ar trebui să le las deop...
Citiți mai multe

Frânturi

-
Așa să ne lăsăm conduși de orgoliu, așa să ne prefacem că nu existăm.Așa să te ignor și așa să te te faci că nu mai sunt acolo. Așa să-mi dai drumul și tot așa să călcăm totul în picioare. Să ne prefacem anii în scrum și praful să se aleagă de sentimentele noastre. Așa să te prefaci că m-ai uitat și așa să mă asigur că te înlocuiesc cu altcineva. Așa să sune vocea mea și așa să te atingă amintirile trecutului. Așa să nu-mi mai răspunzi când te caut și așa să dispari când voi avea nevoie.Așa să te încălzească ele și totuși căldura să nu o afli. Într-un mod lesne m-am desprins de ei. Și i-am privit în timp ce mă îndepărtam și nu s-au obosit să mă oprească. Am folosit punctul și am șters toate cuvintele care-mi treceau pe la ureche și loveau în suflet. Nu am continuitate. Nu am un mâine. Nu exist și nu îmi doresc. Să-mi scriu mie ar putea fi considerat un lux pe care nu mi-l mai permit demult. Valorile sufletului meu au scăzut transformându-se în cenușa plecării tale. Alungarea mi-a fo...
Citiți mai multe