Necugetări oarbe

Dacă aș putea să mă evapor

Și cumva să îmi neutralizez esența,

În cele din urmă, cugetarea mi s-ar opri.

Simt în mine un vid imens,

Conturat de doi oameni în care m-am aruncat orbește

Cu încredere și sentimente.

Dramatism dus la extrem sau poate...

Poate neștiință și iluzii.

Deziluzionez prezentul pentru că nu reușesc să mă regăsesc.

Mă dizolv în amintiri

Necugetate de trăiri.

Mă sting și las totul să mă topească

Ca și o lumânare arsă.