06.10.2015
O să uităm de timp,
De ani, de veacuri.
O să ne amintim ce ar fi putut să fie;
Când totul va fi de fapt o reverie.
Și am să te ascult,
Mută fiind de necuvinte.
Cu mintea zdrobindu-mi artera
Și sfâșiindu-mi esența.
Am căzut.
Bolnavă de trecut mă afund în trăiri.
Cuget.
Mă opresc.
Comentarii
Trimiteți un comentariu