Diana vorbește despre despărțire (1)

-

  

Se întâmplă să o aud vibrând. Tace și apoi, mută,  își reia cuvintele. Diana vorbește despre despărțire.
Lovește și spulberă orice rămășiță de speranță din el. De-a lungul anilor a fost o iubire. Ea îl alinta "dragoste", el îi spunea "iubita mea". Și așa, discrepanța celor două lumi se înăbușa.
Și se priveau în viitor și visau împreună.  Diana îi vorbea despre iubire, iar el o învăța, atent, cum sa iubească.
Și s-au căutat ani la rând,  dăruindu-se altor oameni. Și au alergat unul către celălalt îndepărtându-se. Și așa au ars fiecare flacără a iubirii și apoi au stins-o cu un ocean de nepăsare.
Diana știa.
Dar el nu mai era.
Și când îi era dor, zâmbea.
Și când o căuta, o găsea dezbrăcată în puzderia de amintiri ce o lăsaseră în urmă.
Diana vorbește despre despărțire.


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Dedicat tie

-
 Nu isi mai aducea aminte cata vreme a stat intinsa pe podeaua rece din marmura, simtindu-si corpul anesteziat si trecand pe langa ea toate sunetele. Auzea, in graba, parca sfaramandu-se de podea picaturile de ploaie ce se grabeau sa curga din cer, parca prea aievea si totusi neincetat. Isi simtea tot corpul amortit si trairile incetau sa apara, pe masura ce pasi repezi se auzeau din departare. Era ca si cum toata fiinta ei era prinsa intr-un joc murdar ar vechilor trairi si nimic nu avea sens. Auzea vocile din jurul ei si totusi nu putea concepe nimic.Buzele i se uscasera de la cuvintele ce pareau ca se rostogolsesc ca un vartej si se inghesuie sa apara. Pierduse. Realiza ca pentru prima oara pierduse si nu se mai putea ridica.De data asta era diferit pentru ca desi percepea tot ce se intampla in jurul ei, gesturile si miscarile ii erau moarte.Ii vedea pe toti, ii simtea, ii auzea, dar nu ii putea atinge. Nestramutata de amintiri paria neincetat pe vechile trairi. Considera ca un ...
Citiți mai multe

Frânturi

-
Așa să ne lăsăm conduși de orgoliu, așa să ne prefacem că nu existăm.Așa să te ignor și așa să te te faci că nu mai sunt acolo. Așa să-mi dai drumul și tot așa să călcăm totul în picioare. Să ne prefacem anii în scrum și praful să se aleagă de sentimentele noastre. Așa să te prefaci că m-ai uitat și așa să mă asigur că te înlocuiesc cu altcineva. Așa să sune vocea mea și așa să te atingă amintirile trecutului. Așa să nu-mi mai răspunzi când te caut și așa să dispari când voi avea nevoie.Așa să te încălzească ele și totuși căldura să nu o afli. Într-un mod lesne m-am desprins de ei. Și i-am privit în timp ce mă îndepărtam și nu s-au obosit să mă oprească. Am folosit punctul și am șters toate cuvintele care-mi treceau pe la ureche și loveau în suflet. Nu am continuitate. Nu am un mâine. Nu exist și nu îmi doresc. Să-mi scriu mie ar putea fi considerat un lux pe care nu mi-l mai permit demult. Valorile sufletului meu au scăzut transformându-se în cenușa plecării tale. Alungarea mi-a fo...
Citiți mai multe

La o cafea cu poveste

-
Imagine
M-am întâlnit cu ea întâmplător într-o cafenea. M-a rugat să o ascult și apoi să-i scriu povestea. Când a început să-mi vorbească, ochii ei au căpătat o strălucire aparte. Mi-a spus: ,, Numele lui începe cu a 12-a literă din alfabet. L-am cunoscut în decembrie și deși era atât de rece, sentimentele mele pentru el erau precum o picătură de cafea fierbinte aruncată în zăpadă.Topeau și întregul și conținutul. Dacă ar fi să mă întrebi pentru ce l-am iubit, ți-aș răspunde simplu: nu știu. Pentru că el nu a fost niciodată obișnuit - nu o spun într-un sens rău. O spun cu toată sinceritatea de care depind. Firea lui, complexă, m-a făcut să-mi pun mereu întrebări în ceea ce mă privește.M-a provocat, m-a făcut să vreau să ies din mine și să mă schimb. Nu știu ce presupunea cu adevărat acea schimbare, dar o voiam. O voiam; voiam să ating pragul perfecțiunii numai pentru a-l mulțumi. Alergam înnebunită de fiecare dată când telefonul îmi suna, sperând că e el. Când,într-adevar, se întâmpla s...
Citiți mai multe