Septembrie, luni

-
Fiecare toamnă spune câte o poveste. Și fiecare poveste are câte un personaj principal, dar și secundar. Dacă ar fi să scrii tu povestea asta, cine ai vrea să fii? 
E luni și e toamnă. Încă mai miroase vag a vară, însă toamna e mai aproape ca oricând.Câteva frunze timide se plimbă pe străzi în voia vântului.Le privesc. Mi-aduc aminte de vechea eu. Ar fi trebuit să-mi fie dor, nu?
Însă nu îmi e. Vreau să ascult vântul.Să mă prind în dansul lui și să mă joc cu frunzele arămii. Miroase a toamnă iar venele îmi sunt pline de ea, de toamna, mea. Mi-ar fi plăcut, dacă aș fi putut alege un anotimp din toate cele patru, mi-ar fi plăcut să fie toamnă mereu. Dar nu se poate. 
E luni și e septembrie. E un nou început. Iubesc începuturile.Iubesc să le fac să fie altfel. Vreau să fie altfel.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

-
„ Aud vibrând vocea ta în toate zgomotele lumii.” - Paul Eluard Astfel, patefonul rulează neîncetat ,,Killing me softly”, iar adierea pală a vântului îmi săgetează simțirile. Te caut în fiecare zgomot și gesturile îmi sunt încleștate de trăirile ascunse cugetate în absența ta. Tu ești în urmele de ruj roșu lăsate în treacăt pe marginea cănii de cafea.Și apoi, te regăsesc în parfumul ce-mi sălășuiește pe piele de fiecare dată când plec,după ce, o zi întreagă am petrecut-o ascunzându-mă de restul lumii în brațele tale. Așa am decis. Să mă refugiez în brațele tale și să mă las purtată de bătăile inimii tale care îmi încântă emoția. Pe noptieră, într-un caiet alb, un trandafir presat vorbește despre visul unei nopți de vară pe care te-am rugat să o oprești. Pe loc. Să o trăim la nesfârșit. Pe pat, stă așezat dezordonat un tricou roșu de al tău care și-a împreunat moleculele mele de parfum cu ale tale. În lipsa ta, îmi asigură o negreșită corespondență între pielea ta și eul me...
Citiți mai multe

Dedicat tie

-
 Nu isi mai aducea aminte cata vreme a stat intinsa pe podeaua rece din marmura, simtindu-si corpul anesteziat si trecand pe langa ea toate sunetele. Auzea, in graba, parca sfaramandu-se de podea picaturile de ploaie ce se grabeau sa curga din cer, parca prea aievea si totusi neincetat. Isi simtea tot corpul amortit si trairile incetau sa apara, pe masura ce pasi repezi se auzeau din departare. Era ca si cum toata fiinta ei era prinsa intr-un joc murdar ar vechilor trairi si nimic nu avea sens. Auzea vocile din jurul ei si totusi nu putea concepe nimic.Buzele i se uscasera de la cuvintele ce pareau ca se rostogolsesc ca un vartej si se inghesuie sa apara. Pierduse. Realiza ca pentru prima oara pierduse si nu se mai putea ridica.De data asta era diferit pentru ca desi percepea tot ce se intampla in jurul ei, gesturile si miscarile ii erau moarte.Ii vedea pe toti, ii simtea, ii auzea, dar nu ii putea atinge. Nestramutata de amintiri paria neincetat pe vechile trairi. Considera ca un ...
Citiți mai multe

Să fie când ar fi trebuit să nu

-
Imagine
Așa tună gândurile. Se prind în ambuscade și-mi lovesc pereții inimii. Se înfundă plămânii de un superlativ nedeterminat. Și aud, aud sfiala trăirilor. Se lovește, mort, al meu sunet de podea. A căzut și dragostea. Și așa, bucăți de infim fierb la marginea nerăbdării. De o parte a neștiinței zace clocotind dorul. Îl sting cu venin. Arde zbuciumul. Tărăgănat, parcă te aud. Atât de moarte să fie toate. De trăiri mă rup. Drumul ți-l ofer. Continuitate nu cunosc. Precum un fir de nisip, mă pierd. Și zace chitara. Și spumegă nebunia. E un fel de sfârșit. Nu aici ar fi trebuit să mă opresc.
Citiți mai multe