Jurnalul unei flori de mai

Întodeauna diminețile au reprezentat o sursă nesecată de necunoscut.  Deschid fereastra, o adiere rece îmi învăluie corpul într-o mulțime de senzații.Mă opresc pentru o secundă, cuprinsă de beatitudinea momentului și ascult liniștea. E dulce și mă dezmiardă, promițându-mi o zi minunată. Vântul mi se joacă cu firele de păr și-mi atinge umerii. Îmi savurez ceaiul și privesc. De aici, de sus, oamenii sunt într-o continuă ambuscadă, aleargă, se grăbesc și nu privesc nici măcar pentru o secundă în jur. Se lovesc unii de alții, își aruncă o privire urâtă și merg mai departe. Mă uit la ei și constat că sunt prinși în monotonia zilnică.Au uitat să mai zâmbească și să-și ofere un gând bun, un ,,îmi pare rău” sincer. Zi de zi,suntem într-o alergare continuă și trecem atât de ușor pe lângă lucrurile simple,dar care contează cu adevărat. Ne aruncăm cuvinte grele și mergem înainte doar de dragul faptului de a părea puternici. Puternic,cu adevărat,e acel om care după o noapte de lacrimi,...

Mi-am închis sufletul într-o cutie și îl privesc cum se zbate. Se lovește de pereți și urlă, sparge și sfărâmă tot ce îi iese în cale. Uneori chiar îmi spune că e rezultatul tuturor lacrimilor pe care le-am închis și am refuzat să le dau drumul.Îi zâmbesc zeflemitor și îi spun să se descurce, nu mai suntem demult un întreg. Mi-au aud cuvintele îmbulzindu-se, care mai de care, să se facă auzite.Le încui și pe ele acolo unde l-am ferecat pe el, sufletul meu.  Nu vreau să mai iau parte la acest spectacol, așa că, alerg spre ieșire. Am obosit să mă mai uit în urmă și mă abat de la subiect. De un anumit timp mi-am dat drumul în prăpastia trecutului iar momentan, nu mai am ce aduce în prezent.S-a destrămat tot doar la o singură bătaie din palme. Refuz să vorbesc despre asta, nu știu ce aș putea spune. Îmi urlă sufletul neostoit și vrea să iasă, bate la porți închise și se târăște. ,,Și-a pierdut demnitatea!” - Îmi spun. Mă aude și începe să răcnească din ce în ce mai tare.În...

Îmi blochezi cuvintele de fiecare dată când încerc să te citesc. Nu știu să am răbdare, răbdarea mă provoacă să fiu nestăpânită.Totul îmi aruncă pasiunile în foc și amploarea momentului prinde culoare.Dacă mi-ai asculta delirurile, oare cum te-ai simți?Asta e cheia. Tu nu asculți. Tu te grăbești să corectezi timpul.Timpul se înfurie, tu rămâi pe loc. Culorile stau aruncate pe coala sufletului. Dacă te-aș ruga să mă portretizezi? Ai reuși? Cuvintele fug de tine. Imaginile sunt neclare.Graba ta alungă calmitatea timpului din ecuație. Noi suntem o ecuație, dar care noi? Te-am pierdut cu mult timp în urmă, în încercarea mea nebună de a mă stăpâni.Cât de diferiți suntem...Și totuși, îmi încântai coardele sufletului atât de lin.Ce-ai spune de o revedere?Malul lacului e neatins.Urmele tale au rămas întipărite, iar Pământul provoacă. Crezi că dacă aș continua am ajunge la un compromis, împreună? Probabil ne-am stinge.Ne-am stinge ușor, înecați de trecerea timpului. Scriu mult despre t...

În fiecare dimineață se trezește și își aranjează durerile grațios.Pășește spre bucătărie, încinge ibricul și cafeaua fierbe.Aroma o învăluie într-o mulțime de senzații.Se așează, răsfoiește jurnalul și savurează cafeaua.Halatul îi mângâie trupul. Se îndreaptă către oglindă. Se oprește pentru o secundă, își studiază imperfecțiunile, apoi începe prin a-și contura buzele.Zâmbește discret, scoate rujul roșu și creionează.Reflectează asupra ei. E alta.Și ea știe. Mereu rujul roșu a făcut minuni.Abordează privirea rece, gesturile absente, și pleacă. În drum spre lume se privește atentă. Își spune că a făcut o treabă bună, și în sinea ei pășește încrezătoare.Din momentul în care trece de pragul ușii știe că hienele sunt la fiecare colț.Se transformă într-o tigroaică veritabilă și își exersează mersul prin mulțime.Grația o caracterizează.Sufletul îi urlă a durere și aproape i se descompune. Ea zâmbește și salută delicat.În subconștientul ei râde. ,, La dracu, voi nu veți ști niciodată c...

Viața e o succesiune de momente.Treci prin diferite etape, plângi, țipi,lovești, aproape ai senzația că sufletul ți se înăbușă. Simți că aerul e irespirabil, momentele devin din ce în ce mai critice și atunci  ești într-o continuă alergare cu tine.Reprimi, distrugi, readuci, construiești.Totul se întâmplă din nou.Reclădești ființa în detaliu.Te asculți, îți dai credit și o iei de la capăt. Uneori mai încrezător, alteori dobândind încrederea în timp. Dar până să ajungi acolo, drumul e lung.Și de fapt, tu îți datorezi ție timp. Îți datorezi răbdare și speranțe că într-o zi totul va fi ca înainte, sau cel puțin mai bine. Lupta o continui. Mergi, și de multe ori îți dorești să fi renunțat,dar nu te oprești pentru că știi că la sfârșitul drumului, la finalul războiului, ei vor fi acolo privindu-te zâmbind. Și realizezi că atunci când iubești pe cineva cu toată ființa ta, timpul nu există și oricât de tare ar durea, continui să mergi.  Durerea e infimă în comparație cu senti...

,, În viață nu conteză câte lovituri dai.Contează cât de multe lovituri poți încasa și să continui, câte poți îndura și să continui să înaintezi.Asta e viața! ”

O găsesc în fiecare iarnă aici ; cu privirea tulburătoare, și sufletul aproape gol, mă privește constant.Vreau să-i vorbesc, însă degetele ei îmi acoperă cuvintele. Ochii spun totul.E sătulă de cuvinte, de promisiuni,de aceleași lucruri repetate la nesfârșit.Știe că iarna e a ei, și a decis că nu trebuie să o mai împartă cu nimeni. E rece. Gesturile i sunt mute iar sufletul rătăcit. Înerc să o citesc, nu pot. Ceva mă oprește. Mă apropii. Mă respinge. Cuvintele ei încep să se lovească de mine precum gheața.Mă doare tot ce spune și în același timp vreau să o ascult.Îmi spune ca nu a mai scris demult,o privesc năucit. Îi reamintesc că tocmai de aceea mă îndrăgostisem de ea. Mă împinge.Îmi spune să nu-i mai vorbesc despre dragoste. Dragostea ei a înghețat acum mult timp și ea și-a pierdut strălucirea. Trupul îi cade inert la pământ și alerg spre ea. Aș fi vrut să fiu acolo, să o prind,de fiecare dată când simțea că nu mai poate fi ea. Am plecat din lașitate.Cum plec și acum. Nu sup...